Cum am adoptat și am îngrijit o pisică, experiențe și povestiri reale

Ai avut vreodată în cursul vieții un animal de companie? Părinții sau bunicii tăi aveau animale de companie în casele lor? Încearcă să rememorezi momentele în care te-ai aflat în apropiere unui pisic. Ce ai simțit? Ce ai gândit? Ți-ai dorit să îl ridici în brațe sau l-ai evitat? L-ai speriat cu o voce răstită sau cu un gest agitat prin aer? L-ai îndepărtat lovindu-l ușor cu mâna sau cu piciorul? Sau poate că te-ai oferit să îi pui ceva să mănânce?

Cuprins

Ce presupune adopția unui pisic

Nu poate fi orice persoană candidatul ideal pentru adopția unui pisic. Trebuie să iubești animalele ca să îți dorești să adopți unul, să îi acorzi timp, să îl crești, să îl îngrijești, să îl iubești, să te joci cu el, să îl ocrotești, să te îngrijorezi pentru el, să îl duci la medicul veterinar când e cazul, să îi administrezi eventuale tratamente ocazionale și pe cele de deparazitare periodice, plus vaccinurile.

Are nevoie de multă atenție și grijă când este foarte mic într-o casă străină. Mai are nevoie și de ajutor să urce pe unde și să coboare de unde dorește. Este important să pui întotdeauna capacul pe vasul de toaletă ca să nu cadă în apa din el și să nu mai închizi niciodată nici o ușă, ci să le lași întredeschise ca să circule în voie prin toată casa.

Va fi perfect dacă îl vei așeza să doarmă în pat cu tine, dar va trebui să îi procuri totodată și propria lui pernuță pufoasă, specială pentru pisici, pentru cazul în care uneori va dori să doarmă pe ea într-un loc al lui. Ai putea să i-o amplasezi în dormitorul tău într-o zonă pe unde nu treceți frecvent sau într-un colț pe holul cel mai apropiat de dormitor și de baia unde îi vei pune litiera cu nisip, ori aproape de locul pe care îl vei stabili că acolo trebuie să mănânce și să bea apă din castronelele lui.

Așa cum nouă ne place să bem apă proaspătă și pisicii au nevoie ca apa lor să fie proaspătă, deci necesită schimbare cel puțin o dată pe zi. La fel ca și noi, acestui animal de companie îi trebuie mâncare specială proaspătă de câteva ori pe zi, iar castronelul cu bobițe trebuie să aibă mereu ceva în el pentru că va ronțăi câteva bobițe de mai multe ori pe zi, poate chiar și noaptea uneori.

Dacă locuiești într-o clădire cu etaje mai ales la un etaj superior nu trebuie să uiți niciodată geamurile sau ușa de la balcon deschise, recomandat fiind să ai plasă la ferestre și să le deschizi numai prin rabatare. Va dori în fiecare zi și de mai multe ori pe zi sau noapte să urce pe pervazurile ferestrelor, existând pericolul să cadă și să se rănească sau chiar ceva mai grav.

Cât timp e mic și nu poate să urce singur pe pervazuri îți va distruge toate perdelele și draperiile cățărându-se pe ele. Normal că nu știe ce face și că nu ar vrea să le strice, însă se comportă așa pentru că vrea să îl pui pe pervaz la geam. Ideal ar fi să tragi perdelele la colțul cel mai accesibil spre pervazuri și să pui obiecte pe care să se poată cățăra, iar mai târziu pe care poate să sară ca să ajungă la geam.

Nisipul special va trebui curățat în fiecare zi, completat la nevoie și schimbat la câteva zile. Dacă dorești neapărat ai putea să îi faci și baie pisicului din când în când dacă e destul de cald fără să îi bagi apă în urechi, iar apoi poate chiar să îi uști blănița cu feonul cu aer călduț. Găsești șampon special pentru pisici la petshop-uri, însă nu necesită spălări prea dese; unii părinți de pisici nu le fac baie niciodată pentru că pisicile sunt foarte curate și se spală singure cu propria salivă lingându-se.

Va trebui să accepți faptul că are nevoie să își tocească unghiile și de aceea va zgâria până la rupere tapițeriile canapelelor, colțarului, fotoliilor, scaunelor, poate chiar și covoarele. Dacă vrei să ai cât mai puține daune de acest fel va fi nevoie să îi cumperi ceva special pentru zgâriat dintr-un pet shop. Nu trebuie să îi tai unghiile, părul sau mustățile, ci să îl lași așa natural cum este el.

Dacă îi cumperi o zgardă frumoasă, dar pe care nu o suportă, nu trebuie să îl chinui cu ea: fă-i o poză sau două pentru plăcerea ta și apoi desprinde-o de la gâtul lui și nu i-o mai pune niciodată. Deși sunt haioase pentru noi când poartă funde și biluțe pe o zgardă sau alte ornamente ori clopoței zgomotoși, e normal să nu le placă și să încerce să și le scoată cu lăbuțele.

Sunetul va fi mult mai tare perceput de către o pisică, auzul lor fiind mult mai fin decât al nostru. Dă-i zgarda jos dacă nu îi place și observi că îl deranjează pentru că nici tu nu porți ceva ce nu îți place sau care te jenează în vreun fel. Nici nouă nu ne-ar plăcea să avem tot timpul o zgardă la gât și ori de câte ori ne mișcăm să ne sune nonstop un clopoțel sau alte zăngănele în urechi.

Probabil din nevoia de dominare, ori dintr-un obicei al lor, pisicile își doresc să urce în locurile înalte din casă, astfel încât se va cățăra pe tine și pe ce mai poate și va ajunge acolo unde își dorește să stea. Trebuie să ai grijă când se plictisește și vrea să coboare să îi oferi ajutor ca să nu se lovească dacă va sări jos.

Va dori să urce pe masa pe care mâncați, să miroase mâncarea, ori chiar să își bage boticul în ea. Ideal ar fi să aveți o altă masă pe care gătiți ca să umble el pe o alta pe care nu puneți mâncarea din motive de igienă. Sub nici o formă pisica nu trebuie bătută sau bruscată pentru că nu va înțelege ce ai cu ea și nici nu o vei putea dresa. Din păcate nu are inteligența și expresivitatea unui cățel, astfel încât dresajul este aproape inutil.

Ar trebui să plimbi pisicul pe afară uneori și să îl scoți la aer pe balcon ca să se joace puțin și să îl pui în brațe ca să se uite afară. Trebuie să ai grijă să nu ia pureci când îl scoți afară ca să nu îi primești și tu în casă. I-ar trebui o zgărdiță împotriva purecilor și poate chiar un ham și o lesă speciale pentru pisici dacă vrei să nu fugă atunci când îl duci la plimbare și să nu îl mai poți prinde, ori să nu se urce prea sus în copaci și să nu îl mai poți coborâ.

La fel cum nouă ne place să dormim uneori mai mult, ori să nu fim treziți din somn, ci să dormim până când ne trezim singuri odihniți, la fel va trebui să lași și pisicul adoptat să doarmă liniștit cât dorește. Nu trebuie să îți faci griji pentru că va dormi mai mult decât tine, iar odată cu înaintarea în vârstă va dormi tot mai mult.

Nici nu trebuie să îl cerți pentru că îți va lua locul favorit cam peste tot prin casă unde obișnuiești să stai mai mult pentru că are mirosul tău. Vei observa că îți face masaj dacă va dori să stea pe tine, sau va face masaj păturii sau pilotei pe care se va așeza confortabil, iar cu timpul nu te vei mai distra pentru că îți va distruge păturile pufoase masându-le cu gheruțele. Deseori se va cățăra pe hainele de pe tine ca să îl iei în brațe, uneori ți se va urca în spate și nu trebuie să te superi, ci să aștepți puțin ca să se simtă bine.

Se spune că, prin simpla sa prezență, o pisică sau un pisic înlătură energiile negative și spiritele rele din locuință. Nu știu nici dacă există așa ceva, nici dacă le înlătură, însă ar fi perfect dacă nu ar exista astfel de entități paranormale în preajma noastră și în casă. Se mai crede că, atunci când se așează pe o persoană, locul respectiv este bolnav și că pisica îl vindecă prin energiile pe care le emană. Nici asta nu știu dacă este adevărat, însă ar fi minunat să fie așa.

Va avea nevoie de tine de câteva ori pe zi să îl iei în brațe, să îl mângâi, să îl lași să te muște ușor, să te lingă pe mâini sau pe față ori pe gât, să te bată cu lăbuțele și să te zgârie în joacă. Este modul în care își arată afecțiunea, iar tu va trebui să te obișnuiești și să îi acorzi sentimente și gesturi de iubire în schimb. Dacă poți face toate aceste lucruri plus tot ce va mai fi nevoie pe parcurs, atunci ești candidatul ideal pentru adopția unui pisic.

Cum am adoptat o pisică

Nu este o regulă faptul că trebuie să fi crescut cu pisici în casă ca să vrei compania unui pisic. Bunicii mei la țară nu lăsau pisicile în casă și nu obișnuiam să ne jucăm cu ele probabil pentru că nu ne-au lăsat să ne apropiem de ele încă de când eram foarte mici copii. Părinții noștri de asemenea nu au avut niciodată animale de companie la bloc.

În peste 20 de ani de relație cu soțul meu nu am avut animale de companie în apartament cu excepția unor tentative cu căței, în perioade diferite, pe care i-am dus destul de repede la țară pentru că rodeau tot ce prindeau de la cărți la tapițerii și își făceau nevoile fiziologice prin casă ca să își marce teritoriul.

Cu toate acestea, în seara în care soțul meu a venit acasă și a scos din geacă de la piept o surpriză pentru mine – un mic pisic negru cu ochi galbeni – am avut o explozie de bucurie. L-am adoptat imediat, l-am luat în brațe și l-am iubit din prima clipă.

A doua zi dimineața i-am cumpărat litieră, nisip special pentru pisici, castronele și mâncare specială pentru pisoiași bebeluși. M-am și informat la petshop și pe internet despre nevoile de alimentație, îngrijire și afecțiune ale unui pisoiaș mic și despre obiceiurile acestuia.

Din primul moment am avut o grijă specială pentru acest pisic pentru că, fiind foarte mic, nu ajungea nici măcar să urce în pat la somnic. Era și arhiplin de pureci, astfel încât a doua zi a trebuit să îl deparazitez fără substanțe dăunătoare, doar cu apă cu șampon special de pisoi, un pieptăn și un prosop alb.

A trebuit să am mare grijă și să nu se ascundă sub pat, sub colțar, sub sau după mobilă și să nu o mai găsesc la timp. Am avut noroc pentru că s-a obișnuit repede cu noi și cu faptul că nu îi facem rău ci o iubim, astfel încât în scurt timp a început să se plimbe după noi prin apartament oriunde mergeam.

Acum are deja trei ani de când conviețuim împreună, probabil este o adevărată domnișoară în rândul felinelor mici. Deși este primul nostru pisic adoptat la vârsta maturității, nici nu aș concepe vreodată să nu am pisică în casă. Este chiar un animal de companie și un adevărat membru de familie, este ca o altă persoană mică împreună cu care nu mă simt singură niciodată, chiar dacă suntem doar noi două acasă.

Mi-a schimbat viața această pisicuță, ca și când ar fi fost terapeutul meu. Și eu m-am schimbat pentru că am fost zilnic preocupată să nu îi lipsească nimic, de la nevoile de bază de apă, mâncare, nisip, căldură, somn, până la ocrotire, protecție, grijă, iubire, joacă și tot ce a mai avut nevoie. E cam tăcută de obicei, dar dacă miaună eu imediat sunt în alertă să nu fi pățit ceva, ori să nu cumva să aibă nevoie de ceva.

Cheltuielile necesare pentru întreținerea unei pisici

Ca și în bugetul tău sau al familiei tale, pentru întreținerea unei pisici vor exista cheltuieli prevăzute și cheltuieli neprevăzute. În mod normal nu este scump să crești un pisic pentru că nu are nevoi prea mari. În general are nevoie în fiecare zi de hrană uscată și de hrană umedă speciale pentru pisici, apă, trei castronele din plastic sau din inox, o litieră cu nisip special pentru pisici în care să își facă nevoile fiziologice.

Eliminând primele cheltuieli cu vasele din care va mânca și va bea apă și litiera în care îi vei pune nisipul, vei observa faptul că lunar nu trebuie să îi cumperi decât hrană uscată și umedă și nisip. Periodic trebuie să îi dai pastile pentru deparazitare internă și cele pentru călduri dacă nu cumva vrei casa plină de pisoiași mici, dar vestea bună este că se achiziționează de la farmacii veterinare unde nu sunt scumpe.

Va trebui să plătești consultațiile la veterinar când e cazul, vaccinurile și eventuale intervenții chirurgicale sau alte tratamente dacă va fi cazul. Nu trebuie să îi cumperi nimic altceva în afară de ceea ce îți indică personalul de la petshop-uri, de la farmaciile veterinare și de la cabinetele medicilor veterinari.

Nu trebuie să îi faci ciorbițe, tocănițe, fripturi, prăjituri sau ce meniuri crezi că i-ar plăcea unei pisici pentru că nu va fi cazul. Poate din când în când puțină carne proaspătă crudă tocată foarte mărunt numai dacă este de acord medicul veterinar. Dacă nu, atunci este suficient să îi dai hrană specială pentru pisici care nici nu este scumpă și nici nu mănâncă mult. Dacă nu uiți să îi schimbi și apa din castronel zilnic sau de câte ori treci pe lângă el pe zi, atunci deja te descurci excelent.

Hrana umedă din pliculeț nu trebuie pusă în castronel toată odată, ci numai cam o treime dacă e mic pentru că nu o mănâncă și se strică la fel ca orice altă mâncare. Diferența care rămâne în pliculeț se păstrează în frigider și numai până a doua zi când, dacă nu o mănâncă pe toată, mai bine îl arunci ca să ai siguranța că îi dai numai mâncare proaspătă.

Hrana uscată se pune de mai multe ori pe zi câte puțin în castronel separat de cel în care îi dai hrana umedă și se păstrează punga perfect închisă. Vei observa că mănâncă bobițele uscate numai cât timp păstrează mirosul special pe ele, iar apoi nu le mai mănâncă și la un moment dat va trebui să le arunci din castron și să îi pui altele proaspete din punga închisă.

Vei consuma cam trei, maxim patru saci de nisip special într-o lună, a câte 5-6 kg fiecare, pe măsură ce se va face mare pentru că pisica adultă va urina de câteva ori pe zi și uneori noaptea și va uda nisipul foarte des. Dacă nu ai grijă ca nisipul să fie tot timpul uscat și curat de pe care să îi aduni zilnic fecalele și să le arunci în vasul de toaletă, atunci va face treaba mare pe gresie lângă litieră și nu cred că îți va face plăcere să aduni de pe jos și să speli gresia cu substanțe care să înlăture mirosul ca să nu mai facă.

Nu face economii când e vorba de bunăstarea anumalului tău de companie și cumpără-i și lui niște jucării, niște mingi mici, niște elastice rotunde ca cele de păr care sunt foarte ieftine, niște smotocei ca cei ai lui Ion Creangă. Nu îi cumpăra nimic foarte mic pe care l-ar putea înghiți, ci ceva mai mari decât poate prinde în gură. Dacă nu ai nici o idee despre ce ai putea să îi cumperi, mergi la petshop și vei avea la dispoziție să alegi tot ceea ce crezi că i-ar plăcea.

Adoptă un pisic!

Da, da, tu, exact ție mă adresez și o spun serios: adoptă un pisic! Și tu meriți să primești iubire necondiționată de la un animal de companie mic și pufos. Și tu poți să oferi sentimente și grijă unui maidanez blănos. Nu doar pisicile de rasă cumpărate cu bani mulți merită să fie iubite și răsfățate. Nu ți se pare frumoasă Sara noastră?

Este într-adevăr o mare responsabilitate și o decizie importantă, unilaterală sau de familie, după caz, pentru că este o vietate de viața și de bunăstarea căreia vei răspunde. Nu poți să ai conștiința încărcată că i-ai făcut un rău ori că ai neglijat-o sau că ai ignorat-o când a avut nevoie de tine. Doar dacă crezi că poți iubi și îngriji cu dragoste un pisic, abia atunci adoptă-l.

De aceea va trebui să cântărești bine avantajele și dezavantajele și să te hotărăști dacă te consideri persoana potrivită să faci toate acestea fără să ți se pară un efort sau să simți că ulterior îți va părea rău pentru că viața ar fi fost mai simplă fără să ai astfel de preocupări. O măsură preventivă ar fi să te testezi și tu și toți din casă pentru a depista dacă vreun membru de familie face alergie la pisici.

Pare complicat, dar nu e greu deloc pentru că vei iubi atât de mult pisicuțul tău încât vei face totul cu multă dragoste în mod firesc. Un pisic adoptat este un membru de familie care trebuie tratat ca atare, potrivit nevoilor lui, dar mai ales cu multe sentimente și afecțiune. Adoptă un pisic și viața ta se va schimba, ai să vezi, va fi frumos!

Sursa fotografiilor: arhiva personală