Vreau consumabile medicale și consumabile pentru igienă la discreție

Sănătatea organismului și psihicului sunt un mare noroc, deci să ne plângem mai puțin de faptul că nu avem una-alta lipsite de importanță dacă nu suntem bolnavi. Eu sunt foarte mulțumită de faptul că nu a trebuit să merg prin spitale și policlinici de stat de mulți ani. De când s-a instalat pandemia de Covid 19, văzând cadrele medicale îmbrăcate în  echipamente de protectie ca cele de cosmonaut și pe cei de la situații de urgență cărând bolnavii cu nefericitele izolete mi-am zis că mai bine să zac în casă decât să ajung pe mâna lor.

O restricție inchizitorială domnea în spitale, astfel încât bolnavii nu puteau fi vizitați de către aparținători și nimeni nu putea să mai afle ce li se întâmplă, mai ales dacă li se interziceau telefoanele mobile și erau încuiați în saloane. Știrile prezentau aproape zilnic informații despre numărul decedaților și despre livrarea acestora în sicrie închise, astfel încât rudele nu-i mai puteau vedea niciodată. Mi-am zis că dacă mă îmbolnăvesc și ajung acolo mă vor livra în sac de plastic negru sau în sicriu închis.

Reticența mea pentru unitățile medicale de stat a fost dobândită în diverse situații în care, cu mulți ani în urmă, am avut nevoie de servicii medicale de câteva ori. Mi-a rămas întipărit în minte faptul că este descurajant să intri într-un cabinet medical de stat și este demoralizant să fi internat într-un spital de stat. Chiar dacă nu este mizerie vizibilă, chiar dacă se face curățenie zilnic, tot nu vreau să mă atingă cu nimic și nici să mă ating de mobilier.

Totul era atât de rudimentar și neprimitor încât nu mi-aș fi dorit să fiu acolo sau să zăbovesc acolo. O consultație cu diferite aparate era un mare stres pentru mine, nu de temerea de diagnostice, ci de temerea că cine știe ce microbi, cu care organismul meu nu e obișnuit, pot să achiziționez. Somnul într-un astfel de spațiu pe pat metalic, lângă noptiera veche din lemn, pe lenjerii pe care au dormit cine știe câți ani și alți bolnavi, împreună cu alți câțiva bolnavi în salonul cu ciment pe jos a fost de pomină.

Mersul la toaletă sau igiena corporală în astfel de condiții poate și fără apă caldă erau de groază. Mâncarea era oribilă și sărăcăcioasă în spațiul sălii de mese la fel de demodată și neprimitoare. Poate s-o mai fi modernizat ceva, poate or mai fi făcut investiții în spitalele din orașul nostru de provincie, poate or fi spațiile mai primitoare sau cel puțin să arate cumva că sunt destinate oamenilor aflați în stare de libertate.

Știrile despre pacienți care au fost internați cu niște afecțiuni și au primit diagnostice și tratamente greșite, au murit sau au plecat acasă cu diferite infecții nozocomiale și cele cu secții de spital sau spitale întregi cu această problemă în curs de soluționare arată o lume în care nu ar trebui să merg decât în caz de urgențe care nu se pot rezolva la clinici și cabinete private.

Sunt eu obsedată de curățenie și de igienă? Nici vorbă, chiar cred că viața este prea scurtă ca să ne-o petrecem lustruind obsesiv obiecte, încăperi și clădiri și nu mă deranjează dezordinea. Totuși infecțiile nozocomiale nu înseamnă dezordine sau mizerie obișnuită, acestea continuând să se dezvolte și în spații în care se face zilnic curățenie dar nu sunt igienizate și dezinfectate corespunzător.

Pentru că am fost de câteva ori în cabinete medicale private pentru analize medicale, pentru consultații, pentru intervenții chirurgicale la maxilar și la alunițe de pe față, eu am în minte elemente reale de comparație, nu scene perfecte din filme seriale cu spitale ultradotate și cadre medicale cu atitudini umane. Aici am văzut pentru prima dată botosi, covorase antibacteriene, role cearceaf, halate unica folosinta și pijamale unica folosință.

În unitățile medicale private nici nu am fost tratată necorespunzător ca o persoană inferioară prin felul în care mi s-a vorbit, nici nu m-am trezit în vreo încăpere din scenarii apocaliptice cu totul în jur rudimentar și ciment oribil pe jos. Parcă e o altă lume civilizată în cabinetele private în care, ce să vezi minune: sunt cam aceleași cadre medicale de la stat.

Cu toții au personal care face curățenie, cu toții alocă bugete pentru substanțe igienizante, cu toții au sume destinate consumabilelor, cu toții practică servicii pentru populație. Ei bine, eu sunt fostul pacient care absolut niciodată nu a văzut într-o baie dintr-un spital de stat un săpun, o hârtie igienică, prosoape din hârtie sau șervețele de șters pe mâini, rolă pentru colacul de veceu de cele mai multe ori inexistent, igienizante pentru mâini înainte de pandemie.

Consumabile medicale și consumabile pentru igienă

Toate acestea mi le-am adus de acasă de fiecare dată și la fel le-am dus și rudelor care au fost internate în spital: farfurii, tacâmuri, cană, pahar, consumabile din hârtie și alte consumabile pentru igienă. E adevărat că un spital nu e hotel, însă tot la fel de adevărat e faptul că serviciile hoteliere se plătesc. Poate că ar trebui să le spună cineva mai des faptul că Medicale shop le poate aduce botosi, covorase antibacteriene, role cearceaf, halate unica folosinta, pijamale unica folosință, consumabile medicale, consumabile pentru igienă și cam tot le este necesar în domeniul igienei.

Diferența semnificativă pe care am perceput-o eu în calitate de pacient a fost în primul rând și cel mai supărător aceea că în absolut nici o unitate medicală de stat nu m-au făcut să mă simt contribuabil la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, la bugetul de stat și bugetul local din care se plătesc salariile și nici că beneficiar de servicii publice căruia ar trebui să i se măsoare gradul de satisfacție prin chestionar real la sfârșitul prestării serviciilor medicale.

Am cotizat peste 20 de ani pe principiul solidarității obligatorii prin efectul legii, nu am beneficiat de servicii medicale de contravaloarea cotizațiilor plătite și nici nu mai vreau să am nevoie vreodată de serviciile lor chiar de-ar fi să fiu obligată prin lege să cotizez la serviciul public de sănătate tot restul vieții. Vreau să fiu sănătoasă, dar dacă îmi voi pierde sănătatea la un moment dat, vreau să aibă condiții demne de mileniul III pentru absolut toată lumea, indiferent de condiția socială a fiecărui pacient în parte.

Nu sunt vinovate cadrele medicale, conducerile spitalelor, cine le distribuie și le controlează execuția bugetelor, nu există vinovați pentru diferențele între aspectul diferit dintre unitățile medicale de stat și unitățile medicale private. Nu caut și nu mă interesează să găsesc sau să aflu că există sau că au existat vinovați și să fie vreo persoană trasă la răspundere ori să suporte vreo consecință.

Exclus să vreau să aud sau să văd vinovați, mă interesează să rezolvăm lucruri, nu să creăm probleme! Vreau ca de mâine să nu mai existe diferențe de aspect, igienă, atitudini între acestea, să nu mai fie motive de nemulțumire la nici un pacient, să nu mai existe nici o știre negativă legată de sistemul medical din lipsă completă de motive.

Nici nu m-ar interesa să aflu vreodată câți bani cheltuiesc și pe ce, dacă prețurile bunurilor și serviciilor au fost corecte sau umflate, ce salarii au și de ce, nu aș pune întrebări și nu aș găsi motive de nemulțumire acolo unde nu sunt.

Dacă aspectul exterior și interior se transformă subit în spații salubre, moderne, aerisite, primitoare, cu mobilier modern, ultradotate cu aparatură medicală de ultimă generație, cu consumabile din hârtie și consumabile medicale la discreție,  echipamente de protectie de unică folosință, cu personal drăguț și binevoitor chiar m-aș bucura și nici nu aș îndrăzni să îi judec că aruncă banii pe toate prostiile în loc să facă economii.

Nu vreau economii în sistemul sanitar, ci risipă pentru absolut tot ceea ce e nevoie și pentru tot ceea ce le trebuie. Și dacă gândesc greșit îndemnând la o astfel de risipă, atunci de ce au fost atâția nemulțumiți când s-a făcut economie din lipsă de fonduri? Clar s-a greșit undeva și trebuie făcute reparațiile necesare, iar un prim pas ar fi acela de a aloca mai mulți bani de la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale către unitățile medicale.

Dacă li s-ar da suficienți bani știu ei mai bine cum să îi cheltuiască și ce le trebuie astfel încât să ne aștepte cu tot ce e nevoie pe cei ce ne îmbolnăvim. Noi doar putem să spunem de pe margine și din aduceri aminte ce ne-a nemulțumit. Cred totuși că dacă ar fi avut ne-ar fi dat și consumabile medicale și consumabile pentru igienă.

Dacă o luăm pe lanțul vinovățiilor pentru lipsa fondurilor necesare sistemului sanitar, în care nu a existat nici un vinovat, ajungem fix la noi, cetățenii, pentru că nu contribuim suficient din lipsă de venituri. Și o luăm pe alt lanț al vinovățiilor pentru lipsa locurilor de muncă și continuăm tot așa ca într-un labirint din care nu mai ieșim.

Dacă Medicale Shop deține soluția, dacă sunt sume bugetate cu destinația consumabile medicale și consumabile pentru igienă nu văd care este problema să nu se apeleze la această soluție, prin intermediul achizițiilor publice. În fond cu toții ne dorim sănătatea, crearea și menținerea condițiilor propice acesteia.

Sursa fotografiilor: Medicaleshop.ro

Notă: Articolul a fost scris pentru proba nr. 8 din cadrul celei de-a 26-a ediții a competiției de blogging creativ organizată de SuperBlog, Spring SuperBlog 2023, cu tema ” Siguranța începe cu igiena: Cum putem crea un mediu mai sănătos și mai curat în centrele publice?” propusă de sponsorul Adar Unic Solutions SRL – medicale-shop.ro.